Istoria a tot ceea ce au însemnat glumele, împreună cu așa-zișii săi fondatori, se regăsește în această carte, Trecute vieți de glume și glumeți, scrisă de Eugen Istodor și apărută în anul 2023 la Editura Universității din București. Volumul cuprinde o gamă variată de idei sintetizate în mai multe capitole: Când umorul românesc n-are haz. Când e sufocat doar de plăcerea estetică, Cilibi Moise, omul nu poate fi ceva decât atunci când se va simți că nu este nimic. Marginal, dar bine dispus, Anton Pann. Umorul care vinde, N.T. Orășanu, de la Țânțarul(1859) la Ghimpele(1866). Sau cum devenea nefericit un jurnalist de umor în secolul XIX, Când i-a murit umorul lui Anton Bacalbașa, Cum s-a întâmplat ca Ion Luca Caragiale să-și piardă hazul și comuniștii să i-l redea?, Mizil, ciuca bășcăliei, Nicolaie Iorga, Geniul, miștocărit de Păstorel Teodoreanu, Măscăriciul, Vinea – pamfletarul care n-a prăduit ca șacalul, corbul sau hiena, Nasul lui Constantin Tănase, Monciu-Sudinski, omul care dispare-n timp, Fake news în fake society. Cazul Ioan T. Morar, Aurel Baranga, de două ori incinerat, Ca să-i iasă gluma, Platon poate nu l-ar fi alungat din cetatea sa ideală pe Octav Mardale, Când codurile sociale se schimbă, VIP-urile dau umorul în judecată. Cazul Times New Roman, O cioară, un meme și-o conștiință lucidă: Vladimir Tismăneanu pe vremea Covid-ului. Toate aceste capitole expun roluri, însușiri, trăiri și adevăruri, presupuneri sau certitudini, toate îmbinate într-un tablou al comicului perfect.
Ceea ce am găsit uimitor la această carte este o idee ce cred că marchează perfect ideea de ansamblu cu privire la glume și glumeți: ’’Umorul trăiește între cei care se cunosc de-o viață.’’ Afirmația reprezintă de fapt esența unui umor pur, regăsit în cele mai banale/imprevizibile momente. Este vorba despre acele momente unice când te afli pur și simplu la o cafea cu cel mai bun prieten și simți că ai puterea să râzi pe seama chelnerului puțin stângaci. Sau acele plimbări în serile târzii de vară cu amicii puțin cam gălăgioși, dar cu care știi că râzi cu adevărat, deoarece ’’Desprea umorul daimon, drac, însoțitor de viață, este această carte.’’
O altă filieră atent analizată în această carte o reprezintă rolul umorului în viața poporului român. Indiferent de greutățile și încercările prin care acest neam a trecut de-a lungul vremii, umorul a fost cel care a reușit să dea viață și veselie fiecărui moment lipsit de bucurie și liniște. Totodată, glumele dau puterea de a trece mai ușor peste diversele incidente ce pot avea loc fără veste. Astfel apare concluzia ce leagă umorul de un specific etnic: ‘’Umorul a fost o formă de luptă și un sentiment de superioritate a poporului nostru față de greutăți’’.
Jocul de contraste din afirmația ‘’Omul nu poate fi ceva decât atunci când se va simți că nu este nimic‘’ îl definește pe Cilibi Moise – un umorist din ‘’universul secolului XIX’’ care a fost întotdeauna stăpânul propriilor fapte și alegeri. Acesta s-a născut în Focșani în anul 1812, iar secolul în care acesta activează este și cel în care se impune literatura estetică în spațiul public ca principiu subordonator al produselor culturale. Nu s-a aflat niciodată printre cei mai remarcați, însă se scrie despre el că ’’va fi distribuitor al propriilor produse în circuitul popular’’.
În jurul acestor nenumărate scrieri s-au conturat și diferite idei, cum ar fi: ’’Toți oamenii sunt muritori, afară de autori’’. Un adevăr absolut, s-ar putea spune, și totodată de la sine înțeles, deoarece un om poate muri, dar ideile sale niciodată nu vor dispărea. Acestea vor rămâne veșnic vii în amintirea cuiva sau poate chiar vor căpăta însușirea unui etalon după care unele persoane se vor ghida toată viața.
Aceasta este, de fapt, menirea unor scrieri sau a unor glume: au certitudinea că nu vor dispărea niciodată după momentul în care au fost tipărite cu grijă pe o foaie albă de hârtie. Sau poate că au reprezentat totul, chiar dacă nu au fost decât simple vorbe luate de vânt, dar rămase totuși în mintea cuiva, ca o glumă nevinovată dintr-o seară toridă de vară.
Umorul este, deci, ‘’o clasificare/ o interpretare conștientă/ o reacție imediată, iar prin râs se realizerază catharsisul – eliberare de tensiune, ieșire din ambiguitate, din neînțelegere, din nehotărâr.’’ Astfel se marchează importanța umorului în viața cotidiană și rolul său în a gestiona emoțiile și stresul. Această interpretare subliniază că umorul nu este doar un răspuns reflex, ci un proces conștient, salvator, terapeutic, de clasificare, interiorizare și interpretare/reinventare a tuturor situațiilor, transformate într-o istorie cu haz.
Militaru Andreea – clasa aXI-a D
Coordonator: prof.dr. Norocea Ana-Maria
Jurnalul Academic CNAIC 